Una din cele mai spectaculoase plante de gradina cu aspect de tufa care infloresc in perioada asta este hortensia. Originara din Japonia, hortensia poate fi considerata cea mai opulenta floare de gradina, pentru ca imbata privirea cu foliajul bogat si buchetele mari de flori, in nuante ce variaza de la alb si roz, la verde pal, albastru si violet. 

Ca o curiozitate, trebuie sa stii ca nuantele florilor depind de pH-ul solului: pentru flori roz, pamantul trebuie sa aiba pH alkalin, iar pentru flori albastre e nevoie de pH acid.

Hortensia prefera pamantul de buna calitate, bogat in humus. Nu o planta la soare, pentru ca va suferi de caldura; alege un loc partial umbrit din gradina, in care planta sa primeasca baia razelor de soare numai dimineata, dar evita sa o plantezi foarte aproape de pomi, pentru ca radacinile acestora vor acapara toate substantele hranitoare din pamant, iar hortensia va avea de suferit. Uda planta in special primavera, pentru a ajuta formarea bobocilor si apoi la cateva zile, cand pare ca sufera de caldura. Primavara poti taia tijele batrane la 1/3 si pe celalalte pana la muguri.

Hortensia infloreste din mai pana in august, iar florile pot fi uscate si folosite in decoratiuni de interior, desi este de preferat sa ramana pe tije, pentru a proteja lastarii tineri.


Cum se uda hortensia
Hortensia este o planta la care lipsa de apa se observa imediat. Frunzele se ofilesc, aspectul tufei se schimba iar aceasta isi va reveni rapid, in doar cateva ore de la udare.

Panselute, plante bienale ca si violetele adica au un ciclu vital de doi ani de zile. Panselutele au flori in nuante combinate de cate doua culori violet cu rosu inchis, galben cu alb, maro si roz, etc. Panselutele iubesc soarele si cresc cel mai bine intr-un sol argilos, galben decat intr-unul uscat si negru.

Rasadul trebuie plantat primavara iar spatial intre fiecare planta trebuie sa fie de 7 si 12 cm, pentru o crestere mai frumoasa si mai sanatoasa.
Dupa plantarea rasadurilor, se preseaza pamantul cu degetul in jurul radacini, dar nu foarte tare dupa care se uda.Daca se folosesc seminte acestea nu se ingroapa mai adanc de trei degete.
Intretinerea acestor flori nu se face cu mare greutate, Se vor aduna florile ofilite sau cazute pentru a incuraja inflorirea pentru mai mult timp. Panselutele nu trebuie sa fie plantate in acelasi loc in trei ani la rand pentru a se evida imbolnavirea acestora.

Udarea se face dimineata sau seara si niciodata in timpul zilei cand este canicula. Se uda saptamanal pentru a obtine plante puternice si cu flori frumoase

Betula pendula este un arbore cu frunzele cazatoare care face parte din familia Betulaceae. Denumirea populara romaneasca a acestui arbore este mesteacanul. Coaja trunchiului este subtire asemenea unei foite de hartie in nuante de alb cu gri.
Frunzele au o forma ovata cu marginile zimtate intr-o culoare de verde crud, lucios. Florile sunt sub forma de matisori. Coroana este pendulara, neregulata cu aspect plangator.

Mesteacanul este un arbore de talie medie, care poate sa se dezvolte la o inaltime de peste 10 metri. Se dezvolta cel mai bine daca este plantat in locurile cu soare sau cele cu semi-umbra. Nu este pretentios in privinta solul. Este o specie rezistenta la ger.

Mesteacanul este un arbore cultivat pentru decor peisagistic, pentru parcuri si gradini. Se poate planta ca arbore solitar sau in grupuri.

Arbust rasinos de gradina Chamaecyparis pisifera 'Boulevard', conifer cu ritm mic de crestere, coroana este bine aerisita, nu este densa. 

Frunzele au forma de solz si culoare verde, verde inchis.

Fructele sunt sub forma de conuri de mici dimensiuni 3.8 cm de culoare verde.

Se dezvolta bine pe soluri nisipo-argiloase,umede cu drenaj bun si ph 5.5-7.5.

Plantare in zone insorite sau semiumbra. Atinge la maturitate 3 m inaltime.

Zmeura (rubus idaeus) este un arbust tufos, peren, cu lăstari târâtori, cu tulpini drepte, arcuite spre vârf, cu ghimpi drepți, de forma unor ace, adeseori plasați numai pe partea inferioară.

Zmeurul aparține familiei Rosaceae.

Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dințate pe margini, verzi pe fața superioară, albicioase pe cea inferioară. Sunt folosite proaspete sau uscate la preparea de ceaiuri medicinale, care sunt recomandate pentru tratarea durerilor menstruale.

Florile sunt albe, compuse din 5 sepale, 5 petale și numeroase stamine, și reprezintă o sursă importantă de nectar pentru albinele producătoare de miere.

Fructul, care se numește zmeură, este de culoare roșie, cu miros plăcut și gust acrișor-aromat. Zmeura se cultivă din două motive: pentru consumul fructelor în stare proaspătă și pentru procesare industrială. Din zmeură se extrage xilitolul, care este un îndulcitor artificial folosit mai ales în tratarea și prevenirea cariilor dentare.

Zmeurul înflorește începând din mai până în iulie. Crește spontan în locuri stâncoase, luminișuri de păduri, regiuni deluroase și muntoase. Zmeura poate fi intâlnită pe întreg teritoriul României, fiind o plantă specifică zonelor cu climă temperată.

Tisa (taxus baccata) este un arbore puțin înalt (cca. 12 m).Pe teritoriul României, tisa era considerabil mai răspândită în trecut, acesteia fiindu-i acordat însă, în prezent, statutul de specie ocrotită, fiind declarată, de asemenea, un monument al naturii, numărul actualmente scăzut de indivizi fiind datorat tăierii lemnului valoros. Adeseori, tisa este plantată în parcuri și grădini din motive ornamentale.

Se aseamănă cu bradul, de care se deosebește prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fața inferioară verzi palide. Ele sunt dispuse distinct pe ramurile laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică.

Înflorește din martie până în aprilie. Crește încet, putând să atingă chiar și 14 metri și un diametru de 6 metri sau chiar mai mult. Este un arbust cu ramuri căzătoare și frunze lucioase, verde-închis, plate, aranjate în spirală și lungi de 2-3 cm.

Florile mascule sunt așezate în axila frunzelor anului precedent și constau din 8-10 stamine, în formă de scut (peltate), pedunculate, pe fața inferioară cu 5-9 saci polinici. Grăunciorul de polen este lipsit de saci aeriferi. Florile femele sunt grupate în conuri izolate verzi, pe axe scurte. Fiecare con constă din trei verticile de carpele, dar se formează un singur ovul erect (în realitate sunt 2 bracteole perechi, opuse; dintr-una se dezvoltă ovulul care este împins apical, iar din cealaltă arilul), dispus terminal la vârful axului, în interiorul ovulului se află un număr de 5-8 arhegoane, dar după fecundație se dezvoltă o singură oosferă devenind embrion cu două cotiledoane. Sămânța este înconjurată la bază de un aril roșu, în formă de cupă cărnoasă. Acesta servește la diseminarea mai ales prin păsări, care consumă învelișul cărnos. Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind arilul roșu.

După modul de formare a seminței, tisa se aseamănă cu Cycas, iar după cele două cotiledoane din sămânță și cu dicotiledonatele.

Lemnul de tisă, foarte greu și dur, elastic, compact poate fi lustruit, dar prelucrarea lui durează foarte mult. De culoare roșcată, lemnul acestui arbust este foarte prețios pentru confecționarea unor piese artistice, sculpturi în lemn, garnituri de birou sau chiar obiecte uzuale. De asemenea, acesta poate fi ars ca tămâie.

Scorus de munte (sorbus aucuparia) Arbore pînă la 15 m cu coroană rotundă ; tulpina : dreaptă, zveltă, cu ramuri puţine ; scoarţa : mult timp netedă, cenuşie, la bătrîmeţe dă un ritidom subţire, crăpat în fîşii late ; muguri : ovoizi, cei laterali alipiţi, cu solzi negri violacei păroşi, cel terminal cu mult mai mare ; frunze : imparipenat-compuse, lungi pînă la 10-15 cm, cu 4-8 perechi de foliole de 2-5 cm, alungit-eliptice, sesile, cu margine serată, spre toamnă se înroşesc ; flori : albe, păroase, pe tipul 5, cu diametrul de cca. 1 cm, grupate în corimburi, bogate, erecte, de 10-15 cm ; fructe : roşii, sferice, în jur de 1 cm, cu 3 seminţe.

Sanger ( cornus sanguinea ) este un arbust indigen, de 5-6 m, cu scoarţa fin brăzdată, mărunt solzoasă.

Lujeri subţiri, rotunzi, roşii-purpurii sau verzi, deseori bicolori: pe partea însorită purpurii, pe partea umbrită verzi, glabri, nelucitori.
Muguri opuşi, cei laterali mici, îngust conici, alipiţi de lujer, cu 2 solzi erbacei, păroşi.
Frunze lat-eliptice, scurt acuminate, de 4-8 cm, cu 3-5 perechi de nervuri arcuite, păroase pe ambele feţe, fără smocuri de peri în axila nervurilor, cu peţiol de 6-15 mm; toamna se colorează în roşu.

Flori albe grupate în cime umbeliforme, terminale, păroase, fără involucru bracteal; apar prin mai-iunie, după înfrunzire.
Fructele drupe negre, sferice, de 5-8 mm se coc prin octombrie.
Sângerul este un element eurasiatic, la noi fiind printre cei mai frecvenţi arbuşti din pădurile de foioase.

Are o amplitudine ecologică largă, fiind răspândit din climatele secetoase din silvostepă, în amestec cu stejarul brumăriu, cerul, gârniţa, până în amestecurile de fag cu răşinoase (800-900 m).

Se dezvoltă viguros pe solurile fertile din pădurile de şleau, iar în cazul altitudinilor mari apare pe versanţii umbriţi. Se instalează frecvent în lunci, pe soluri aluvionare, pe lăcovişti şi rezistă bine la umbrire.

Salba moale ( voiniceriu, euonymus europaea) este un arbust peren, cu frunza persistenta, a carei dimensiune poate ajunge la cca.1,5m la maturitate.

Este o planta decorativa prin frunzele variegate, verde cu galben, de mici dimensiuni, ce raman pe crengi tot timpul anului. In gradina, voiniceriul se planteaza atat in locuri insorite cat si semiumbrite, preferand solurile bogate in substante nutritive, hidratate, dar bine drenate.

Suporta taierile repetate, putandu-i-se da, astfel forma dorita. Planta infloreste primavara, incepand cu luna mai; in urma florilor apar bobite albe care toamna se deschid dand la iveala interiorul de culoare portocalie.

Este ideala ca planta acoperitoare de sol, avand avantajul pastrarii foliajului pe tot parcursul anului. Se utilizeaza ca bordura sau asociat cu alte plante ornamentale.